Vizitatori

free counters
Flag Counter
Conatanta Abalasei-Donosa: Carti online /Ed. Calameo

joi, 19 iulie 2012

GEORGE ENESCU / APOSTOLUL MUZICII

                



       Anul acesta se vor împlini 130 de ani de la naşterea marelui nostru compozitor George Enescu. 
S-a năcut la data de 19august 1881, acolo sus în Nordul Moldovei, cu multe şesuri şi coline de păduri pirdute între lanurile de orz sau de porumb; păduri de mesteceni sau sălcii plângătoare…ţinuturi care se află aproape de satul Liveni, între Vârlov şi Carcalia.
       George Enescu a fost al optulea copil al părinţilor săi, Maria şi Costache Enescu, rămânând singurul, fiindcă doi au murit de o boală la vârstă foarte fragedă, iar ceilalţi cinci,  au murit  de o molimă, în anul 1878. Viaţa la ţară  cât şi îtreaga natură ce a intrat în comuniune cu anii copilăriei sale, i-au lăsat în suflet pentru totdeauna, numai zile de sărbătoare.
       Prima sa amintire muzicală despre care va pomeni permanent în toate interviurile sale de mai târziu, este acea al unui taraf de lăutari compus din; câteva viori, un ţambal şi un contrabas. Această orchestră, i-au aprins spiritul lui Enescu, deşi pe atunci avea doar câţiva anişori. Prima sa vioară adevărată o primeşte în dar la vârsta de 5 ani. Primele lecţii le-a luat cu un lăutar din Dorohoi, pe numele său de Niculae Chioru . După câteva lecţii, acesta nu mai avea ce să-i arate micuţului Jurjac. După toate acestea , tatăl său Costache Enescu - învăţător +  îl ia pe micul copil şi-l duce la Iaşi, la vestitul profesor de muzică Eduard Caudella, însă nu pentru multă vreme fiindcă şi aici, Jurjac însuşeşte toate cunoştinţele în materie muzicală cu mare repeziciune. Caudella,  îl sfătuieşte pe Costache Enescu, să-l trimită la studii la Viena. În anul 1893, George Enescu , absolvă în mod strălucit cursurile pentru care i se acordă medalia "Asociaţia prietenilor muzicii."
       După terminarea conservatorului, Enescu rămâne mai departe la Viena unde studiază cu R. Fuchs, fregventând în acelaşi timp multe concerte şi spectacole de operă ( având revelaţia lui Wagner) . Vine în ţară. In anul 1894 luna martie, Enescu se prezintă pentru prima dată în faţa publicului bucureştean la Palatul Ateneului, într-un mare recital, avîndu-l ca dirijor pe profesorul Hellmesburger. În acelaşi an pleacă la Paris, marele centru muzical de după război. Contactul lui Enescu cu acest mare centru muzical la numai 14 ani, are o mare influenţă asupra sa, asupra substanţei creatoare, asupra gândirii sale pentru totdeauna . Dacă în conservator la Viena, Enescu a avut de înfruntat rigiditatea, aici la Paris, Enescu are parte de profesori cu totul admirabili, cu vederi şi orizonturi largi, precum şi de prieteni şi colegi foarte talentaţi precum ; Ravel, Florent Schmitt, Raoul Laparra .
       La clasa de compoziţie, George Enescu , l-a avut ca profesor pe Massenet -  celebrul compozitor de opere, care ştia atât de bine cum să-şi influenţeze elevii. Cu asemenea profesori de care Enescu a avut parte, a ştiut să-şi îmbogăţească cunoştinţele muzicale, si-a configurat toate forţele sale creatoare şi mai mult, prin natura sa robustă şi viguroasă în muzică cu care a fost înzestrat,  încă de la naştere.
       Enescu a obţinut primul său premiu la craţie, cu toate că studiase cel mai mult vioara." El s-a născut creator, prin adâncul fiinţei sale", după cum afirmau toţi profesorii săi. Premiul l-a obţinut cu lucrarea "Poema română / opus1, în data de 6 februarie 1898, sub dirijarea orchestrei ,cu  celebrul Edouard Colonne. Astfel munca lui Enescu se împarte între vioară şi munca asiduuă pentru compoziţie. În anul 1899, la vârsta de numai 18 ani, Enescu obţine marele  "Premiu al Conservatorului Grand prix du Conservatoire" .  
       Consacrarea definitivă a lui Enescu, are loc însă în anul 1900 luna februarie, în urma unui mare concert în public la Paris, cu" Concertul de vioară de Beethoven ".
       An de an , faima sa creşte neâncetat -  sălile de spectacol unde avea concerte , fiind pline sau arhipline. În multe din concertele sale apare alături de nume sonore precum ; Pablo Casals, Alfred Cortot, E. Isaye, Jaques Thibaud, Fritz Kreiler . 
       Paralel cu ascensiunea la vioară, Enescu se afirmă din ce în ce mai puternic cu cele două" Rapsodii române scrise în perioada 1901-1902, apoi cu Simfonia I, scrisă în anul 1905. Amintesc că marile lucrări ale sale sunt concepute sau scrise în ţară, datate cu numele unor locuri dragi şi familiare lui; Carcalia, Sinaia, Teţcani, Făget.
       La terminarea războiului, Enescu porneşte din nou în pripegia artistică prin turnee extinse. Primul este în America de Nord la Filadelfia, New York, Washington, San Francisco, Pittsburg, revenind în Europa la Paris, Roma, Londra, Monte-Carlo.
       În perioada dintre cele două războaie mondiale, se nasc cele mai celebre lucrări ale sale cu valoare capitală;" Sonate pentru pian, Cvartetul de coarde Nr.1, Sonata Nr. 2 pentru violoncel şi pian, dar şi Sonata a-3-a pentru vioară şi pian. Cel de-al II-lea război mondial , pune capăt tuturor turneelor sale, dorind să fie cât mai mult în mijlocul poporului său în clipele de grele cumpănă. În anul 1944, după terminarea războiului şi eliberarea ţării, Enescu îşi continuă activitatea sa , colaborând cu artişti sovietici veniţi în turneu în România. Astfel el este membru fondator al asociaţiei pentru strângerea legăturilor de prietenie cu URSS (ARLUS), fiind alături de mari artişti ; David Oistrach, Lev Oborin, Daniil Şafran .
       După anul 1949, vechea sa boală căruia nădăjduia că-i aflase vindecarea, se agravează mai mult. Este obligat să-şi reducă din concerte şi să primească a da lecţii de interpretare la vestita şcoală americană " Mannes Music School " din New York, apoi revenind la Paris, tot pentru a  preda. Boala îl obligă să renunţe la activitatea concertistică, consacrându-se definitiv creaţiei.
"Cvartetul de coarde Nr.2", poemul simfonic" Vox maris", rămas neterminat şi" Simfonia de cameră", sunt ultimele sale lucrări .
       Ţintuit pe patul său de mare suferinţă, gândurile sale erau îndreptate mereu spre patria sa, spre ţinuturile sale natale, acolo unde s-a născut şi a copilărit .
       Aşa cum dorea şi o spusese odată într-un interviu ; "Am remarcat dintr-un grafic al vieţii mele, că viaţa oricărui om este ca o coardă, care, împinsă, oscilează şi revine încet la poziţia simplă şi dreaptă, de unde a plecat. Eu revin de unde am luat-o: faptul că cei ce mi-au prezidat primii paşi ai mei, toţi au dispărut, mă întristează eorm, însă, nu mă înstrăinează de locurile mele natale şi sfinte".
       Această mare dorinţă - ultima - nu a putut fi îndeplinită, fiindcă la data de 4 mai 1955, APOSTOLUL MUZICII  -  ENESCU, s-a stins din viaţă la Paris, aşa cum presimţise el întotdeauna despre viaţa sa, cum a şi mărturisit ; " Această poveste începe acolo departe, pe plaiurile Moldovei şi se sfârşeşte aici, în inima Parisului ".

                                                                           Constanţa Abălaşei-Donosă,





 
                                             
               


miercuri, 25 ianuarie 2012

OMAGIU LUI ENESCU



                         



       Botoşani, oraş cu o vechime de peste
650 de ani de atestare documentară, oraş
din Nordul Moldovei între apele Siretului şi Prutului, este aşezat pe o coamă de dealuri groase puţin înalte, însă în unele locuri mai apar şuviţe de pădurici de un verde smălţat, ca de pe ceramica executată de ceramiştii din Dorohoi şi Mihăileni.
       Botoşani, este un oraş bogat în arhitectură de valoare la majoritatea clădirilor din partea veche a oraşului; este bogat în tradiţiile de artă populară (cusături, ţesături şi împletituri), bogat în lăcaşe de cult şi alte multe tradiţii, ce s-au transmis din generaţie în generaţie pline de originalitate .
       Botoşani, cu toate împrejurimile sale, este partea de teritoriu al acestei glii strămoşeşti, care a dat neamului românesc vârfurile spiritualităţii culturale; Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Geoege Enescu şi Ştefan Luchian. Aceste spirite alese de bunul Dumnezeu, sunt numai o parte din oamenii de seamă al acestor locuri.
       George Enescu, este pilonul de referinţă pentru cultura noastră muzicală-muzica clasică. Enescu, a impus prin întreaga sa creaţie interpretativă şi compoziţională, prin numele său de mare compozitor şi dirijor, România, pe tărâmul culturii din  Europa, dar şi din întreaga lume.
       Amintesc toate aceste lucruri despre George Enescu din multitudinea  evenimentelor de mare presigiu despre acest compozitor când anul 2005, a fost declarat de către  - UNESCO - „ ANUL ENESCU „ eu, i-am dedicat o întreagă expoziţie personală de grafică în peniţă şi acuarelă, care a fost deschisă la Complexul Muzeeal Bucovina din oraşul Suceava în luna octombrie.
       In anul 2007, când s-au împlinit 50 de ani de la înfiinţarea Muzeului George Enescu din oraşul Dorohoi cât şi 600 de ani de atestare documentară al oraşului, Muzeul de Istorie din Botoşani prin directorul său,  prof.Lucica Pârvan, cât şi Primăria oraşului Dorohoi, mi-au făcut invitaţia cu expoziţia OMAGIU lui ENESCU  cunoscută încă din anul 2005. Prezentă aici la Dorohoi această expoziţie, s-a bucurat de multe aprecieri căt şi de prezenţa unor oameni de prestigiu, cunoscători ai muzicii şi valorii lui Enescu. Printre alte personalităţi, s-a numărat şi renumiţii profesori de pian , respectiv vioară Mihaela şi Adrian Tomescu din Bucureşti - profesori, care au descoperit prin harul şi talentul lor, numeroşi elevi, care acum, sunt mari muzicieni, concertând în România cât şi pe marile scene ale lumii.
       Intreaga expoziţie, semnul meu de preţuire şi admiraţie pentru marele muzician român ENESCU, am donat-o Muzeului George Enescu din Dorohoi, fiindcă locul ei, acolo trebuia să fie. Vă prezint aici imagini cu unele din lucrările mele de grafică în peniţă ce au compus întreaga expoziţie - OMAGIU lui ENESCU -





                              


         Text si grafica Constanta Abalasei-Donosa


 
                                             
               


Constanţa Abălaşei- Donosă " IN SLUJBA MUZICII /ENESCU "


EMINESCU în grafica mea